Hai sa facem ceva pentru Delta noastra

2009-05-11T00:31:00.000-07:00

Am ales sa va prezint campania celor de la WWF de a redirectiona 2% din impozit catre protejarea si curatarea Deltei Dunarii pentru a se bucura si copiii nostri de frumusetea ei, si nu numai.

Despre WWF
© WWF DCP');" onmouseout=toolTip(); height=125 alt="Bruxelles event in front of the European Parliament" src="http://assets.panda.org/img/bru_event_93219.jpg" width=166>
Fondată în 1961, WWF* este una dintre cele mai mari şi eficiente organizaţii internaţionale independente care derulează proiecte pentru conservarea naturii. WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţari. Organizaţia este aproape unică prin faptul că îşi face simţită prezenţa de la nivel local până la nivel global: este capabilă să comunice cu triburile de pigmei Baka în pădurile tropicale din Africa centrală şi, în acelaşi timp, poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii ca Banca Mondială şi Comisia Europeană.
* WWF - World Wide Fund for Nature (Fondul Mondial pentru Natură)

2% sau a nu fi?
Nu lăsa spectacolul naturii să se încheie tragic! Redirecţionează 2% din impozitul pe venit către WWF.
Dunărea, linia vie a Europei
De la zonele sălbatice de pe braţele mijlocii şi inferioare ale fluviului, până la peisajele spectaculoase pe care le oferă Delta la vărsarea Dunării în Marea Neagră, de-a lungul fluviului se întind cele mai numeroase zone umede din Europa.
Pentru români, Dunărea este de secole un mijloc de dezvoltare, o sursă de hrană şi bunăstare, un conector esenţial între oameni şi natură.

Dunărea curge însă către un viitor nesigur, cerând în agonia ei ajutorul oamenilor...

Constrânsă să se supună în curgerea ei dorinţei oamenilor de a domina natura, pierzându-şi spaţiul de refugiu prin îndiguirea luncii, barată pentru a furniza energie, lipsită de pădurile ce-i umbreau malurile şi de sedimentele ce năşteau ostroave, poluată si neprimitoare pentru plantele şi animalele ei, Dunărea se zbate să supravieţuiască acestui secol.

Peisajele unice, bogăţiile şi beneficiile naturale pe care Dunărea încă le oferă riscă să fie distruse de proiecte de dezvoltare care nu ţin cont de aceste valori. Proiectele de dezvoltare a navigaţiei, care nu se bazează pe viaţa şi activitatea naturală a unui astfel de fluviu, vor constrânge şi mai mult cursul Dunării, transformând-o doar într-o autostradă către mare.

2% pentru WWF, 2% pentru Dunăre

Pentru ca spectacolul Dunării să nu se încheie tragic, WWF promovează reconectarea luncii inundabile pentru protecţia naturală împotriva inundaţiilor, contribuie la păstrarea şi folosirea raţională a valorilor naturale din ariile protejate, sprijină dezvoltarea durabilă a comunităţilor din lungul Dunării.

Redirecţionează către WWF 2% din impozitul pe venitul anual datorat statului şi sprijină proiectele WWF pentru conservarea Dunării. Completează până la data de 15 mai 2009 unul dintre formularele pretipărite cu datele WWF, după cum urmează:

• Dacă în 2008 ai realizat venituri numai din salarii, completează Declaraţia 230
• Dacă în 2008 ai realizat venituri din salarii şi activităţi independente sau numai din activităţi independente, completează Declaraţia 200

Formularele pot fi depuse de contabilul companiei la care eşti angajat, de tine personal la Administraţia Financiară de pe raza localităţii de domiciliu (domiciliul din CI/ BI) sau trimise prin poştă.

IMPREUNA PENTRU O DELTA MAI CURATA SI MAI PLINA DE PESTE!!!

Pestii rapitori din apele romaniei

2009-05-10T12:14:00.000-07:00

Vom incepe cu cel mai cautat peste rapitor din apele noastre si anume Stiuca:

Stiuca:

Denumire stiintifica: Esox Lucius

Dimensiune minima legala: 50 cm

Lungimea obisnuita 40-100cm, rar 1,5m (2-15kg; rar 25 kg si exceptional 65kg).Falcile si operculele acoperite cu solzi. Ochii catre frunte.Coloratia, obisnuit verzuie, variaza mult dupa felul apei, natura fundului, varsta si anotimp.Prefera apele curate si traieste, de obicei singura, in toate apele dulci statatoare din tara si chiar in rauri (care formeaza balti) pana in zona mrenei.Este cel mai lacom rapitor de apa dulce. Consuma pesti mari si mici, pasari si mamifere acvatice, broaste, insecte, vanand mai mult dimineata si seara.Se reproduce prin februarie-martie, cand apa are 8-10 grade C in locurile proaspat inundate.

Pescuitul stiucii cu peste viu:

Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei". Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.
Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:
1. Se tine pestele cu capul spre noi
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;
4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare:

Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice.
Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer. Retinem ca: Recuperarea lenta este cheia succesului; Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei: Paletele lungi convin in ape curgatoare; Paletele late se comporta excelent in curenti slabi; Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite;
La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej; Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.Retinem ca: Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii; Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

Pescuitul stiucii la lingura:

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina
superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.
Cutia cu linguri trebuie sa contina:
Pentru apa adinca: rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4. rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4; Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g; oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.
Pentru suprafata: rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
Ondex Rublex 5 si 7 g; oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
rotative si oscilante DAM foarte colorate.
Varga: putere (actiune) 10-30 g;
Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ...).

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.

Pescuitul stiucii la naluci mari:

Acum vom face cunostinta cu tehnicile pescuitului stiucii, utilizand naluci mari, in viziunea specialistului Dave Kelbrick, care recunoaste ca numai "barbatii adevarati" vor putea face fata acestui gen de pescuit, ce impune manuirea unor voblere... de 30 cm lungime!Marimea ESTE importanta... si la fel si ustensilele!Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegi (inveti) este ca pana si stiucile de dimensiuni modeste vor musca la naluci mari. Dave Kelbrick marturiseste ca a prins stiuci de 2-3 kg la naluci avand "aproape" aceeasi lungime cu a lor!Dave Kelbrick incepe descrierea ustensilelor necesare cu... firul. E vorba de multifilamentul "Power Pro". Orice altceva, mai putin bun decat acesta, va duce in cazul formarii "perucii" (incalcirii) firului pe mulineta la... pierderea nalucii in timpul zborului de lansare. Datorita greutatii sale excesive, naluca ne va spune â€žadio!â€?. Pentru majoritatea nalucilor mari, Dave recomanda un fir de 35 kg rezistenta, in timp ce pentru cele cu adevarat monstruoase si... "urate" el recomanda fir de 45 kg rezistenta! Aceste multifilamente au diametre cu mult mai reduse decat "mono"-urile, te ajuta sa nu-ti irosesti naluca la lansare si iti transmit cu fidelitate pana si cele mai mici miscari ale stiucii intepate.Al doilea lucru descris de Dave, este struna de otel, care trebuie sa fie musai foarte rigida. Strunele obisnuite pot plesni usor in timpul lansarii nalucii. Strunele puternice, rigide, vor oferi o mai buna actiune a nalucilor in apa, favorizand miscarile laterale ale acestora.Pentru cei care nu au inteles inca, lanseta folosita va fi de tip "casting", iar mulineta de tip "baitcasting".Frantura de pelicula: Dave Kelbrick iubeste naluca "Bulldawg Mag Dawg", un fel de mega-twister, hidos, de peste 30 cm lungime, recunoscand ca nu stie de ce stiucile le prefera uneori cu indarjire numai pe acestea. Twisterul este apoi aruncat, brutal, catre imensitatea de apa a lacului. Dupa aterizarea zgomotoasa si asteptarea perioadei de timp necesare nalucii sa ajunga in apropierea fundului apei, Dave incepe o recuperare uniforma si foarte lenta. Dupa numai trei secunde, are prima muscatura.La eliberarea capturii sale, Dave reaminteste ca stiucile iubesc acest gen de recuperare lenta, la adancime, a uriaselor twistere.Executarea lansarilor1. tine lanseta cu doua maini (stanga pe cotor jos si dreapta sus, in apropierea mulinetei), adu naluca la un metru de varful lansetei, aseaza-ti picioarele la 60 cm departare intre ele, cu cel drept putin mai in spate decat cel stang. Apasa cu degetul mare garda pentru a debloca firul si apoi, tot cu degetul mare apasa firul pe tambur;2. inalta lanseta si ridicand-o deasupra ta, du-o inspre inapoi peste umarul tau drept, in pozitia "ora 10";3. efectueaza un elan, printr-o miscare de 30 cm spre spate a lansetei, urmata de o puternica accelerare spre inainte, schimbandu-ti piciorul drept inspre in fata, impingand cu mana dreapta si tragand cotorul lansetei inspre tine cu cea stanga;4. cand lanseta ajunge in fata, cu varful orientat spre "ora 2", elibereaza firul de sub degetul mare si permite tamburului sa elibereze fir sub actiunea inertiei imprimate nalucii, dar mentine contactul cu tamburul, prin usoara presare a acestuia cu degetul mare pe tot parcursul zborului nalucii;5. fii gata sa franezi tamburul, tinand lanseta in continuare la "ora 2", in caz ca acesta are o miscare prea rapida;6. dupa aterizarea nalucii pe apa, cu degetul mare, actioneaza garda mulinetei, amorsand-o;7. coboara varful lansetei si, dupa caz, incepe sa smuncesti varful acesteia inspre in-jos, mulinand sau asteapta ca naluca sa se scufunde, daca e vorba de o naluca de adancime.Tehnica recuperarii nalucilor mari Nu toate nalucile mari sunt recuperate (retrieving) sau mai bine spus "lucrate" in acelasi mod. Unele evolueaza mai bine cand sunt recuperate cu viteza constanta, altele cand sunt smuncite inspre noi sau doar "zvacnite". Dar indiferent de tipul nalucilor folosite, acestea trebuie mai intai lansate la apa. Acest lucru presupune o indemanare specifica. Principala problema ce apare la cei mai putin experimentati, este ca la lansarea nalucii, prin faptul ca tamburul se va invarti cu o viteza mai mare decat cea a inertiei imprimate firului, vor apare groaznicele "peruci" ("overruns"), sau incalceli ale firului de pe mulineta. Pentru a limita acest neajuns, modelele de mulinete mai avansate au un dispozitiv de franare, pe baza de magneti, ce va ajuta tamburul sa se roteasca la o viteza pre-stabilita prin amorsarea franei respective. Incepatorilor le este recomandat sa regleze acest tip de frana pe o putere mai mare, la inceput. Apoi, pe masura ce vor capata experienta, frana se poate slabi.Al doilea lucru, putin incomod celor incepatori, este pozitia mainilor pe mulineta si lanseta. Dupa ceva antrenamente, acestia vor constata ca mulineta "multiplicator" se va "cuibari" in causul palmei, intregul ansamblu mulineta â€“ lanseta devenind brusc deosebit de familiar si confortabil.Apoi, incepatorul, va constata dupa o vreme, ca a pescui cu acest tip de ustensile, utilizand nalucile mari, este singurul mod posibil a o face... mai ales cu anumite tipuri de naluci ce trebuiesc smuncite, din varful lansetei, inspre in-jos.Tipuri de NALUCIVoblere mari (big plugs) â€“ acestea, in marea lor majoritate, sunt flotante in repaos. Pentru a le aduce la adancimea dorita e nevoie de cateva mulinari in forta, dupa care, restul recuperarii lor va fi la latitudinea pescarului.Cateodata, o recuperare in linie dreapta, constanta, se dovedeste a fi cea mai de efect. Insa, de cele mai multe ori, nu strica sa pui ceva imaginatie in "lucrarea" nalucii tale prin stratul de apa. Incearca prin accelerare brusca, urmata de incetinire, apoi de cateva pauze si de cateva scurte scuturari (zvacniri), toate cu scopul de a trezi stiuca din letargie.In apa mica, sau cand pescuim deasupra ierburilor sub-acvatice (sau altor formatiuni ce pot constitui un adapost ideal pentru stiuca), stopam mulinarea si permitem voblerului sa se ridice la suprafata; adesea atacul stiucii va avea loc imediat dupa ce naluca a ajuns deasupra apei. Daca atacul n-a survenit inca, dupa o scurta pauza, smunceste scurt varful lansetei inspre in-jos, sau scutura-l de cateva ori; miscarile subtile astfel induse nalucii noastre, vor declansa atacul stiucii ce se aflase pana atunci in urmarirea acesteia.Naluci mari cu paleta rotativa (spinnerbaits) â€“ Aici lasi naluca sa se scufunde, apoi smuncesti lanseta inspre in-jos si mulinezi cateva ture de manivela pentru a simti vibratiile paletei ce intra prompt in actiune. Restul recuperarii se va desfasura la viteza constanta... dar nu pierde din vedere ca la o mulinare mai rapida, naluca va avea tendinta sa se ridice spre straturile superioare ale apei si viceversa.Intr-o apa rece si adanca, recuperarile foarte lente vor fi cele productive. Lucreaza-ti naluca la o viteza minim necesara cat sa simti vibratiile paletei aflate in rotatie si permite nalucii sa atinga usor fundul apei, in salturi, ca sa starneasca mici tulburari ale matretei de pe fund sau ale particulelor existente (nisip, mal, pietris fin, etc.)."Bucktails" â€“ sunt combinatii de spinere (rotative) ce se sfarsesc intr-o coada de plastic si sunt desemnate pentru prezentarea lor sub imediat luciul apei, ba chiar pentru crearea unui "val" in momentul inaintarii lor prin patura superficiala a apei. Pentru aceasta metoda, varful lansetei se va mentine cat mai sus posibil. O recuperare mai rapida va oferi o evolutie mai accentuata nalucii, dar atentie, aceste naluci nu sunt destinate recuperarilor foarte rapide."Jerkbaits" scufundatoare â€“ Acestea sunt un fel de voblere care nu au nici un tip de actiune "pre-fabricata" (prin existenta unor barbete, ca la voblerele uzuale) si care sunt terminate in cozi flexibile. Aceste bucati inerte de lemn sau plastic, vor fi lasate sa se scufunde pana la fundul apei, dupa care va urma recuperarea lor in salturi (prin smuncirea lansetei cu varful inspre in-jos si mulinare, urmata de o noua smuncire).

Cu cat recuperarea va fi mai rapida, cu atat naluca se va inalta in straturile superioare ale apei, asa ca, daca doresti o evolutie a ei in apropierea fundului apei, incetineste recuperarea. Aceste naluci, pot fi determinate sa lucreze in adancime si prin adaugarea de greutate suplimentara, insa acest lucru va diminua cumva din mobilitatea pe care le-o putem noi imprima prin smucituri. Nalucile stil "delfin" (dolphin) necesita o recuperare mai "agresiva", in timp ce acelea de tip "alunecator" (glidebaits) vor necesita smuciri laterale scurte care sa imprime o miscare de zig-zag."Jerkbaits" plutitoare â€“ se lucreaza prin smuncirea lansetei cu varful inspre in-jos, apoi readucerea ei in pozitie orizontala si mulinare rapida consecutiva pentru anularea "burtii" firului, urmata de o noua smuncire si tot asa... Aici putem adauga, pe langa ritmul constant al smuncirilor, si miscari laterale scurte, creand scurte zig-zag-uri.Twistere mari (big soft plastics) â€“ sunt cel mai usor de manuit. Doar trebuie lansate la apa, lasate sa se scufunde si apoi recuperate prin mulinare si mentinere a varfului lansetei inspre in-jos. Cu cat mai lenta va fi recuperarea, cu atat mai adanca va fi evolutia lor. Urmareste atent usoarele "poticniri" ale nalucii care pot semnaliza muscatura stiucii... insa de multe ori muscaturile ei vor fi salbatice, pana in pragul smulgerii lansetei din mana pescarului. Remarcam aici cele mai de succes modele: "Bulldawgs" si "Sandra Grubs".Stiluri de recuperariSimpla mulinare (straight wind) â€“ Este specifica unor anumite tipuri de naluci: voblere, rotative, rotative-twistere, twistere mari. E constituita din recuperarea la viteza constanta a acestora, prin simpla mulinare, adaugand din cand in cand pauze scurte... si rapide, dar scurte, accelerari.Mulinare in forta si pauza (crank and stop) â€“ Este specifica voblerelor flotante si constituie in mulinarea in forta destinata scufundarii voblerului, urmata de o pauza ce va permite voblerului ridicarea lui in straturile superioare ale apei, si de o noua mulinare in forta... o noua pauza... etc. Aceasta tehnica se foloseste in apele de mica adancime, sau la pescuitul deasupra unor straturi de iarba sub-acvatica (sau altor formatiuni-ascunzatoare sub-acvatice). Cea mai buna naluca pare a fi voblerul "Rapala Super Shad". Stiuca poate ataca atat in momentele de ascensiune a nalucii (caracteristice pauzei mulinarii) cat si in cele de coborare a ei (caracteristice mulinarii in forta), asa ca fii oricand gata de a "intepa". Poti permite ca, in pauza efectuata, naluca sa apara total la suprafata, sau poti reincepe mulinarea in forta (cranking-ul) inainte ca acest lucru sa se produca. Poti "condimenta" evolutia voblerului prin maturari (smunciri) ale varfului lansetei inspre in-jos, sau prin usoare zvacniri ale nalucii in momentele repaosului mulinarii, ceea ce va face naluca sa semene cu un pestisor dezorientat... sau in agonie.Mulinare si maturare (smuncire a varfului lansetei inspre in-jos) (wind and sweep) â€“ Este cea mai dificila dar o foarte importanta tehnica si functioneaza atat cu "jerkbaits" scufundabile, cat si cu "jerkbaits" flotante. Deoarece aceste naluci nu au nici o actiune prestabilita prin constructie, va trebui sa le aducem noi la viata prin smunciri si zvacniri scurte ale varfului lansetei. Aici iese in evidenta importanta utilizarii unor lansete cu varf foarte rigid, care sa transmita nalucii, cu inalta fidelitate, pana si cele mai mici zvacniri ale acestuia. Altminteri, un varf moale ar absorbi toate aceste eforturi de a "invia" naluca.Evolutia nalucii se obtine prin smuciri puternice inspre in-jos (maturari) ale varfului lansetei, urmate de readucerea lansetei in pozitie orizontala si mulinare consecutiva pentru a "anula burta firului" proaspat formata. Apoi va urma o noua smucire (maturare) si o noua recuperare a burtii firului, si tot asa si in continuare. Aici iese in evidenta o alta caracteristica a lansetei utilizate: sa fie foarte scurta (1,80 â€“ 1,95 m.) pentru a evita plesnirea apei cu varful. Chiar daca varful va intra sub apa cativa centimetri la fiecare smucitura, va fi O.K..Toate acestea pot suna a fi foarte facile, la prima vedere. Insa e nevoie de o experienta si o indemanare care sa permita o viteza mare, constanta, de recuperare foarte rapida a burtii firului prin mulinare, ceea ce trebuie sa asigure o smucire (maturare) in jos a varfului lansetei pe un fir intins.Pe ape reci si adanci, in cazul evolutiei nalucii in apropierea fundului, este mai indicata recuperarea prin zvacniri scurte si mulinare foarte lenta.De asemenea, in cazul "glidebaits"-urilor (nalucilor cu evolutie in zig-zag), maiestria zvacnirilor laterale se capata si mai greu, intru-cat miscarile lansetei vor fi si mai subtile.

Stiuca ... la momeli injectate:

Tehnica:
Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!", cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!
In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).
De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul:
Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.
Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.
Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).
In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.
Experimentul:
Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.
La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.
Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".
Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.
Concluzia:
Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei...
Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).
Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.
Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Mult succes... la exersari!

Rapala Trophy Mures Team

Hai sa facem ceva pentru Delta noastra

Pestii rapitori din apele romaniei

Rapala Trophy Mures Team